Niciun om nu este o insula

Omul n-are cum sa existe in izolare, detasare, separare permanenta de oamenii din jurul lui. De multe ori recunoastem si chiar ne plangem ca avem multe cunostinte, dar din pacate prea putini prieteni. Adevarat. Dar la fel de adevarat e si ca noi n-am putea trai fara toti acei oameni pe care ii numim cunostinte. Mie, de exemplu, mi-ar fi foarte greu sa-mi traiesc viata alaturi de cele 4 sau 5 persoane pe care le consider cele mai apropiate de suflet, fara sa comunic deloc cu celelalte sute de persoane care-mi sunt si raman de cele mai multe ori doar cunostinte. Nimeni n-are cum sa traiasca pentru sine sau doar pentru 4-5 oameni. Suntem toti impreuna parti ale aceluiasi intreg avand aceleasi trairi si existand in interactiune ... publicati toti intr-un singur volum ... inseparabili.

John Donne, preot si poet englez al secolului XVII, arata in celebra sa opera Meditation XVII ca secretul relatiilor datatoare de viata cu altii si a tot ce este social si nobil sta in faptul ca omul este, fie ca vrea, fie ca nu vrea, in acord si congruenta cu Dumnezeu. Mi-a placut modul in care a exprimat acest lucru. Citat din Meditation XVII:

“Toata omenirea are un singur autor si este publicata intr-un singur volum; cand un om moare, unul din capitole nu este rupt din carte, ci e tradus intr-o limba mai buna, si fiecare capitol trebuie tradus in felul acesta . Dumnezeu angajeaza mai multi traducatori: unele parti sunt traduse de varsta, altele de boala, altele de razboi, altele de justitie. Dar recunoastem mana lui Dumnezeu in fiecare traducere, si mana Lui va lega din nou impreuna toate foile noastre razletite in biblioteca unde toate cartile vor sta deschise unele in fata celorlalte.”