Praga

Trebuie sa recunosc faptul ca prima data cand am inceput sa manifest un oarecare interes pentru Cehia a fost dupa ce am citit romanul lui Ivan Klima, In asteptarea intunericului, in asteptarea luminii. Acolo am gasit elemente care se conectau perfect la viata pe care a dus-o Romania sub regimul comunist. Privarea de libertate, spatiul fizic si mental ingradit de gardul de sarma ghimpata, plata cu inchisoarea sau moartea a tentativelor de trecere a frontierei, paradisul interzis al Occidentului, istoria regizata la televizor, prezentarea deformata a evenimentelor incomode, un presedinte de stat paranoic, manipulat, inconstient de tot ce se petrece in jurul lui etc. O tara unde democratia a venit pe cale pacifista totusi, spre deosebire de Romania, prin revolutia de catifea de la Praga, perioada despre care ne povesteste si Ivan Klima in romanul sau. Inca de atunci mi s-a parut mie ca Praga trebuie sa fie un oras frumos, cu o istorie bogata si interesanta. Asociam intr-un mod ciudat numele de Praga, care mi se pare ca suna frumos, cu termenul de “catifea” de la “revolutia de catifea”. Mi se parea ca prin aceasta asociere, Praga primeste un oarecare aer de oras distins, elegant, nobil, bogat, numai bun de vizitat si descoperit. Apoi am auzit povesti de la unul si de la altul cum ca intr-adevar ar fi un oras superb, asa ca inca de anul trecut mi-am dorit mult sa il vizitez, lucru ce s-a intamplat doar acum, mai exact saptamana trecuta cand am pornit cu emotie, incantare si nerabdare impreuna cu Gabi, Viviana si Marius spre capitala ceha.
Inainte sa plec de-acasa nu am vrut sa ma uit pe net la prea multe poze cu Praga pentru ca surpriza vederii ei live sa fie mare si placuta in momentul in care voi pune piciorul pe pamant ceh. Si asa a fost. Incepand cu gara, care este frumoasa si foarte mare, continuand cu podurile peste Vltava si pana la superbul oras vechi impanzit de strazi inguste si foarte multe biserici si cladiri care inca pastreaza intr-un mod frumos si ingrijit urme ale epocii medievale, ale barocului, renasterii, cubismului si al modernismului presarat cu motive de art-nouveau. Cu alte cuvinte, Praga detine un mixaj arhitectural foarte reusit, extrem de placut privirii, un oras care se vede bine in egala masura prin pupila ochiului cat si prin obiectivul aparatului foto. E un oras cu foarte multe felinare si poduri, obiecte de decor urban care m-au fascinat dintotdeauna. Mai sunt dealurile cu stradute medievale, castelul cel vechi cu ai sai "gargoyles", chiar si o "ulita de aur" unde casele sunt foarte mici si colorate, parca scoase din povesti cu pitici. Mai e privelistea de sus a orasului, tablou natural si citadin pe care nu te saturi sa-l privesti, mai ales cand ai cu cine. Un alt loc ce inspira foarte multa liniste este livada de visini si meri in care daca te prinde ploaia nu e deloc o tragedie, ci mai de graba un moment prielnic pentru a face niste poze reusite sau pentru a te pitula la pieptul cald si protector al persoanei iubite sub un copac sau sub vreo poarta undeva. Trebuie mentionate si plimbarile de seara pe malul superb al Vltavei, unde ne opream din cand in cand sa admiram si sa pozam lebedele si vasele ce ancorau obosite la mal, loc perfect pentru visare si iubire.
Uneori ne amuza pana la saturatie multitudinea de "orezari", cum ii numea Gabi pe asiaticii care erau peste tot. Au mai fost si acele lectii de spaniola pe iarba din ultima zi, lectii ce au generat rasete care au radiat fara limita la decibeli, pe o raza destul de mare, intr-un loc unde nimeni nu te intreba de sanatate si unde sentimentul de libertate era trait intr-un mod natural si la maxim. Cultural vorbind, ne-am imbogatit cunostintele si desfatat privirea cu tablouri de Picasso, Joan Miro, Braques, Klimt, Monet, Cezanne, plus multe alte ciudatenii pastrate cu grija in Muzeul de Arta moderna din Praga, printre care, spre surprinderea noastra, si o expozitie temporara de opere din colectia de arta avangardista romaneasca.
Am plecat cu asteptari mari si am venit cu amintiri ce nu pot fi sterse. Am descoperit o Praga superba ce stie sa se vanda foarte bine si care apartine tuturor, fie ca sunt ei asiatici, europeni, sau americani. E un oras cultural, metamorfozat dupa regulile lui Kafka intr-un oras modern, ce-si pastreaza totusi cu sfintenie istoria si aura nobila si antica de care vorbeam la inceput.
Pentru a simti orasul aproape de suflet, dar si spiritul de aventura, la Praga se merge cu trenul (la vagonul de dormit) si cu oamenii cei mai dragi.