Falling up

Uite o chestie interesanta pe care am aflat-o azi.

Vrei sa plutesti? Nu cu gandul in timp ce citesti sau ti se spune o poveste, ci cu trupul, si nu in spatiu, ci pe Pamant. Atunci roaga-te sa castigi la loterie. De ce? Vezi mai jos.

Poza de mai sus nu reprezinta un efect special din vreun film science fiction, ci o modalitate de sfidare a gravitatiei adusa in practica de catre arhitectul olandez Janjaap Ruijssenaars. Provocat de ideea de infruntare a puterii gravitatiei, acesta proiecteaza primul pat magnetic plutitor din lume pe care il prezinta la Millionaire Fair in Belgia in iunie 2006. Acesta leviteaza pe baza puterii de respingere pe care o dau polii opusi ai magnetilor asezati in interiorul patului si sub podea. Patul se afla la o distanta de 40 cm de podea. Plutirea in lumea viselor este posibila la propriu, practic, inca de acum 3 ani, insa doar pentru cei care isi permit sa dea peste 1 milion de euro pentru achizitionarea acestui pat, numit sugestiv de catre arhitectul sau, ”Falling up”. Cu ce ramanem noi din toata treaba asta? Nu stiu. Eu raman doar cu respectul si admiratia pentru inca un superprodus al superstiintei din acest supermileniu, asta in conditiile in care 80% din populatia Terrei [sau poate mai mult] nu prea poate face altceva decat sa se superminuneze cand vine vorba de superinventii de genul.

Sursa info aici si aici.

Cum e cu trenurile

Uneori pleaca inaintea mea, alteori il astept, sau pleaca dupa mine. Dupa mine, dar in directie opusa. Cel mai greu e cand pleaca inaintea mea. Trenul este un lucru absolut necesar fara de care distantele ar fi de necucerit, iar zilele, la fel ca noptile, ar fi negre si grele pentru ca n-am mai stii de imbratisarile acelea pe care le inghetam in rame la mare sau in alte colturi de tara. Gara e locul care-ti scormoneste-n simturi, lasand in urma, dupa caz sau dupa directia in care merge trenul, un gol rece si trist sau o umplere cu stari de exaltare nascute din dor si fericire, stari a caror intensitate e mare si a caror volum incape cu greu chiar si in cuvintele ce le definesc. Trenurile sunt murdare si zgomotoase, dar ajungi sa le iubesti atunci cand stii ca te apropie de acel capat de tara in care se afla el. Si uite-asa povestea se rescrie mai frumos si mai intens ca niciodata in jurul acelorasi personaje...

Romanii nu se spala pe dinti

Conform unui sondaj efectuat recent, romanii consuma in medie doua tuburi de pasta de dinti pe an, de cinci ori mai putin decat un neamt. In zonele rurale mai multi membrii ai unei familii folosesc aceeasi periuta de dinti si o schimba o data la 3 ani. Mai multe aici.
Stirea am auzit-o azi-dimineata la televizor si mi se pare pe cat de socanta, pe atat de trista. Oare cu igiena corporala cum stam? Parca n-as vrea sa stiu. Ideea e ca e maaaareeee nevoie de campanii pentru educare a populatiei in acest sens. Cam jenant pentru o tara europeana pretinsa civilizata in secolul 21.

Niciun om nu este o insula

Omul n-are cum sa existe in izolare, detasare, separare permanenta de oamenii din jurul lui. De multe ori recunoastem si chiar ne plangem ca avem multe cunostinte, dar din pacate prea putini prieteni. Adevarat. Dar la fel de adevarat e si ca noi n-am putea trai fara toti acei oameni pe care ii numim cunostinte. Mie, de exemplu, mi-ar fi foarte greu sa-mi traiesc viata alaturi de cele 4 sau 5 persoane pe care le consider cele mai apropiate de suflet, fara sa comunic deloc cu celelalte sute de persoane care-mi sunt si raman de cele mai multe ori doar cunostinte. Nimeni n-are cum sa traiasca pentru sine sau doar pentru 4-5 oameni. Suntem toti impreuna parti ale aceluiasi intreg avand aceleasi trairi si existand in interactiune ... publicati toti intr-un singur volum ... inseparabili.

John Donne, preot si poet englez al secolului XVII, arata in celebra sa opera Meditation XVII ca secretul relatiilor datatoare de viata cu altii si a tot ce este social si nobil sta in faptul ca omul este, fie ca vrea, fie ca nu vrea, in acord si congruenta cu Dumnezeu. Mi-a placut modul in care a exprimat acest lucru. Citat din Meditation XVII:

“Toata omenirea are un singur autor si este publicata intr-un singur volum; cand un om moare, unul din capitole nu este rupt din carte, ci e tradus intr-o limba mai buna, si fiecare capitol trebuie tradus in felul acesta . Dumnezeu angajeaza mai multi traducatori: unele parti sunt traduse de varsta, altele de boala, altele de razboi, altele de justitie. Dar recunoastem mana lui Dumnezeu in fiecare traducere, si mana Lui va lega din nou impreuna toate foile noastre razletite in biblioteca unde toate cartile vor sta deschise unele in fata celorlalte.”

Embrace

"Don't fear change, embrace it."
[Anthony J D'Angelo]

"They invented hugs to let people know you love them without saying anything."
[Bil Keane]

Paradoxuri de inviere

Isus n-a avut servitori, dar i se spunea Stapan. N-a avut armata, dar preotii se temeau de El. N-a comis nici o crima, dar a fost condamnat la moarte. A trait simplu, dar a schimbat istoria. Nu si-a impus invataturile prin violenta, dar a cucerit miliarde de inimi. A fost ucis, dar traieste. O minciuna n-ar tine 2000 de ani.

He didn't die for nothing

Cum si unde exista Pastele? Citeste aici.
Scurt metraj despre Paste. Citeste aici.

Femeile in Congo

Adevarul e ca nu e usor sa fii femeie, n-a fost in trecut si se pare ca nici acum nu e, desi traim intr-o lume relativ libera in care marile puteri ale lumii se bat cu pumnul in piept ca lupta pentru apararea drepturilor omului. Asa o fi, sau cel putin se incearca, pacat ca mai mult teoretic decat practic. Din pacate inca mai exista discriminari si mai ales abuzuri sexuale care se intampla sub ochii nostri intr-un mod care ne duce cu gandul la torturile fizice si psihice din perioada medievala. Aceste tipuri de tortura se intampla si in prezent si un exemplu care imi vine in minte este Congo, tara in care o foarte mare parte a barbatilor isi pierd statutul de barbati si devin monstri, iar femeile devin niste instrumente de satisfacere a poftelor carnale, ba mai mult de atat, devin “jucarii” pe care acesti indivizi numiti barbati le mutileaza asa cum nu ti-ai putea imagina vreodata si asa cum nu ai dori nici dusmanului tau. In Congo, in timpul razboiului civil, soldatii din armata congoleza si-au insusit in repetate randuri drepturile de a se atinge si de a abuza de femeile altora. Documentarul pe care l-am vazut recent despre acest subiect a prezentat un numar mare de femei care au fost violate dupa ce sotii lor au fost ucisi in lupta, sau care au fost abuzate chiar sub ochii lor. Acolo nu exista legi, asa ca faptasii scapa nepedepsiti si se pierd in padurile intunecate unde isi urmaresc si vaneaza urmatoarele victime. Altele au fost mutilate sau au ramas insarcinate, urmand sa nasca sau sa moara singure in tufisuri. Povestile lor se aseamana, la fel si privirile pierdute din ochii ce nu cred ca au vazut vreodata un buchet de flori din partea vreunui barbat si pentru care viata nu mai inseamna demult bucuria unei familii, ce sa mai zic de siguranta unui camin sau alte lucruri pe care e firesc sa si le doreasca orice femeie. E greu sa crezi ca inca se mai intampla astfel de lucruri in zilele noastre.

Let's call it ... Spring

Ash-Folk Song
Asculta mai multe audio Muzica »

Photo by deviantart

Sa combatem mahalagismul

Sunt lucruri impotriva carora as fi in stare sa lupt cu toata taria si convingerea cu care lupta soldatii in razboi. Viata e o lupta, iar treaba sta in felul urmator:fight or you die. Doua dintre lucrurile care ma fac sa-mi scot arsenalul din dotare si ma transforma intr-un razboinic spartan din armata celor 300 sunt nesimtirea si nedreptatea. Mi s-a facut nedreptate de multe ori si intr-un mod mult prea barbar ca sa mai pot tolera vreodata in viata mea aceste doua modalitati perverse prin care oamenii ii calca pe altii in picioare. Eram azi la BRD, stateam la coada si inaintea mea se baga o doamna. Stiam ca va face asta, dar cu riscul unui scandal nu am vrut sa o las nici in ruptul capului. Bineinteles ca s-a enervat si a inceput sa faca un circ tipic de mahalagioaica cu 3 clase care crede ca daca e mai in varsta decat mine poate sa ma trateze cum are ea chef. I-am spus ca nu are nici un drept sa ma trateze fara respect si ca n-are decat sa se aseze in spatele liniei pana termin eu. M-a amenintat apoi, pe un ton ridicat, atat de ridicat de rasuna BRD-ul intr-o acustica ce-ti spargea timpanele, ca imi da ea mie una si prostii din astea de creier de femeie cu un singur neuron. Ideea e ca a venit un angajat al bancii si a dat-o afara. Pe langa faptul ca m-am simtit bine pentru ca mi s-a facut dreptate, m-am gandit cu groaza la faptul ca e plina tara asta de oameni din astia care se cred buricul pamantului si fura drepturile altora, chiar daca astea inseamna un banal loc la coada. Plus ca daca esti tanar nu inseamna ca esti prost sau ca trebuie sa inghiti nesimtirea si lipsa de educatie a unora. Haideti sa nu mai permitem celor din jur, batrani sau tineri, sa ne calce in picioare. Oamenii in ziua de azi nu suporta cand altii le cer socoteala si se revolta impotriva comportamentului lor gresit si lipsit de bun simt. Se oftica, se agita, le sare tandara, zbiara de nebuni in institutii publice. Daca stai nepasator castiga ei, daca iti cauti dreptatea ii faci de ras si castigi. Poate ca putem schimba ceva, nu stiu, zic si eu...

Spinii şi iubirea

De-ale lui Denis: "Doamna, dacă atingi spinii de trandafir, iese iubirea." Şi eu care mă întrebam de unde am înţepătura din palma dreaptă...