Simfonie dulce amară

All The Same

2009-12-17T17:20:00.003+02:00

Sick Puppies - All The Same
Asculta mai multe audio Muzica

Cat de tare e piesa asta!

Sink 'n' Swim

2009-06-01T09:43:00.004+03:00

Mai putin de 48

2009-07-09T11:20:00.006+03:00

Cand stii ca sunt mai putin de 48 de ore pana cand vei fi cu baiatul pe care-l iubesti cel mai mult pe lumea asta parca viata prinde viata si parca totul in jur se sterge si ramaneti voi. El stie sa faca garile frumoase si cand te strange in brate te lipeste direct de inima. Lucrul pe care il ador cand cobor din tren este ca nu trebuie sa-l caut mult prin multime pentru ca privirea lui e mereu deasupra tuturor si ne gasim foarte usor, iar cand o facem parca pamantul inghite gara cu tot cu trenuri, peroane, oameni si forfota, iar emotia si fericirea radiaza cu aceeasi intensitate ca la inceput si ca intotdeuna. This is definitely something to look forward to.

Still my world

2009-05-09T21:37:00.004+03:00

Andreas Johnson - Still my world
Asculta mai multe audio Muzica »

...Friendship set to music.

2009-02-14T09:54:00.005+02:00

"What is love but the strangest of feelings?"

Razorlight - Wire to Wire
Asculta mai multe audio Muzica »

Winter Wonderland

2009-12-17T09:55:00.008+02:00

♫Selena Gomez ~ Winter Wonderland(New Song)♫
Asculta mai multe audio Muzica

Pentru Vivi si Marius;)
Lyrics
Photo by deviantart.

Ziua in care am strigat "Libertate!"

2009-12-16T16:15:00.011+02:00

In Memoriam

Imagini de la Revolutia din '89 din Arad si Timisoara aici si aici.

Simplu dar complex

2009-12-16T14:26:00.015+02:00

Ma pricep foarte putin la stiinta, cunosc doar niste concepte generale, desi mi-ar placea sa cunosc de mii de ori mai mult. Exista unele lucruri care m-au fascinat dintotdeuna cand a venit vorba de stiinta, lucruri precum universul si tot ce tine de constructia corpului uman, adica viata in toata complexitatea ei. In ultimele doua zile m-am delectat cu niste lecturi virtuale foarte interesante despre ADN si am aflat informatii pe care nu le stiam. Faptul ca fiecare om e unic din punct de vedere genetic e un lucru pe care il stiu inca din scoala, insa citind recent despre codul genetic am aflat ca acesta este identic in proportie de 99,99% (unii oameni de stiinta spun ca procentul ar fi de 99,5%) la toti oamenii planetei, indiferent de inaltime, greutate, culoarea pielii, a ochilor, a parului si ca de fapt doar un procent infim de 0.01% face diferenta si constituie segmentul de ADN unic pentru fiecare persoana in parte. Nu conteaza daca variatiile sunt de 0,01% sau de 0,5%, ideea e ca existenta unui procent atat de mic ce ne face atat de diferiti mi se pare un lucru pe cat de interesant pe atat de tare. In procentul acela ma regasesc eu, Lavinia, unica pe glob, procent ce contine informatie genetica ce-mi apartine exclusiv, ce-mi da identitate. La fel poate sa spuna fiecare.

Nu stiam nici ca daca spirala dubla de ADN s-ar desfasura complet, genomul din fiecare celula ar masura doi metri, astfel ca lungimea totala a tuturor genomurilor din toate celulele corpului ne-ar da un numar astronomic. E foarte interesant cum 2 metri de ADN pot sa incapa intr-o celula. Exista bineinteles explicatii stiintifice pentru asta pe care le puteti citi aici. Un alt lucru care mi-a atras atentia "rasfoind" paginile Internetului este faptul ca peste 4-5 ani vom putea sa ne cumparam cu mai putin de 1000 de dolari descifrarea propriului cod genetic. Pentru ca recent specialistii in genetica au reusit sa descifreze in intregime cele 3 miliarde de secvente ce compun ADN-ul, fiecare om va avea acces, in schimbul unei sume rezonabile, la informatii legate de propriul ADN, cum ar fi bolile la care este predispus. Exista deja doua persoane care si-au cumparat decodificarea ADN-ului, iar unul dintre ele este un doctor roman stabilit in Elvetia, care a cheltuit 350.000 de dolari pentru o harta ampla a propriului genom.

Fascinanta lume microscopica a alfabetului genetic ce reprezinta codul vietii contrasteaza intr-un mod la fel de uimitor si grandios cu macrocosmosul in care e randul fiintelor umane sa devina microscopice intr-un univers in care materia prinde proportii inimaginabile. Acolo toate sunt la locul lor, perfect aliniate, perfect pozitionate si dimensionate. Soarele lumineaza cat trebuie sa lumineze si incalzeste cat trebuie sa incalzeasca stiind parca de cata caldura are nevoie omul ca sa supravietuiasca, iar Pamantul stie sa nu se indeparteze de Soare pentru ca daca o face chiar si cu cateva grade, miscarea va fi catastrofala.
De la celula simpla care creeaza mii de miliarde de retele si legaturi celulare dand nastere unor organisme atat de complexe precum cele umane sau fulgul de nea care contine sute de cristale combinate intr-o infinitate de moduri si forme, pana la imensitatea universului, misterele care insotesc materia si extremele dimensiunii ei continua sa ma uimeasca si sa ma faca sa-mi doresc sa le descopar si mai mult.

Alte informatii despre ADN aici si aici.

Indurare aspra

2009-12-09T16:00:00.010+02:00

Indurare aspra, in engleza A Severe Mercy, scrisa de autorul american Sheldon Vanauken (1914-1996) este, nu doar una dintre cele mai emotionante povesti de dragoste pe care le-am citit vreodata, dar si “povestea unei aventuri a intelectului”, asa cum o descrie Los Angeles Times. Cartea relateaza intamplari reale din viata sotilor Vanauken si face o incursiune profunda in gandurile, framantarile si sentimentele autorului sau, protagonist al acestei povesti frumoase si triste deopotriva. Indurare aspra ne introduce inca de la inceput in fascinanta lume a elitei intelectuale a societatii britanice de la mijlocul secolului 20, intr-un cerc de profesori universitari la Oxford care devin prieteni si petrec ore intregi schimband opinii despre literatura, religie si viata. Ce m-a atras, poate cel mai mult, la aceasta carte sunt cele 18 scrisori autentice pe care C.S. Lewis (profesor universitar de literatura la Oxford University si scriitor irlandez cunoscut in mod deosebit pentru cartile The Screwtape Letters, The Chronicles of Narnia, The Space Trilogy, Surprised by Joy si altele) le-a trimis lui Sheldon Vanauken de-a lungul celor 12 ani de prietenie sincera si adevarata cu acesta. Desi eram oarecum familiara cu incredibila sa capacitate de analiza a intelectului uman, dar si a diferitelor aspecte ale vietii din scrierile sale, in Indurare aspra l-am descoperit pe C.S. Lewis ca pe un om simplu, asa cum il descrie insusi autorul cartii, un prieten vulnerabil, dar extrem de rational si echilibrat, un om cu sentimente si gandiri profunde, un intelept, un erudit, un prieten si un sot iubitor si devotat, un om deosebit, un crestin autentic. Indurare aspra este povestea de dragoste a sotilor Vanauken, doi sceptici care se convertesc la crestinism datorita lui C.S. Lewis. Pentru ca "stralucitoarea bariera", asa cum isi denumesc cei doi legamantul de fidelitate si dragoste pe care-l apara cu sfintenie impotriva oricui ar avea intentia sa-l rupa, nu devine ceea ce trebuia sa fie intocmai cu dorinta si planul lui Dumnezeu, iar viata lor ia o intorsatura neasteptata si nedorita. Daca prima jumatate a cartii ne descrie o deosebit de frumoasa poveste de dragoste, cea de-a doua parte a ei prezinta agonia pe care o traieste autorul, o agonie curios de similara cu cea pe care ajunge sa o simta aproape simultan si C.S. Lewis. Finalul cartii ni-i prezinta pe cei doi ca pe niste invingatori in fara suferintei pe care au inteles-o si-au acceptat-o cu o intelepciune divina pe care societatea n-ar fi putut s-o inteleaga niciodata, aceeasi intelepciune care il face pe C.S. Lewis sa strige cu putere si speranta pe Strada Mare din Oxford dupa intalnirea cu bunul sau prieten: “Crestinii nu-si spun niciodata Adio!” Indurare aspra poate fi povestea oricui, o poveste despre dragoste si suferinta, viata si moarte, dar mai ales despre timp si eternitate.

Mi-a placut la nebunie!

Bonfires

2009-11-29T14:57:00.005+02:00

Bonfires se aude cel mai bine la casti. Promit!:)

Textbook Situation

2008-01-09T17:15:00.009+02:00

Cartea mea preferata este The Magus, de John Fowles. V-o recomand. Desi probabil, la prima vedere o veti lasa de-o parte datorita dimensiunii ei [aprox. 700 pag.], sunt sigura ca odata ce o veti incepe, nu o veti mai lasa din mana. Eu am terminat-o in 4 zile si m-am gandit sa o recitesc. Iata cum m-a 'vrajit' Magicianul;))>>

Suspans, confuzie, uimire, satisfactie, admiratie e ceea ce am simtit pe parcursul fantasticului experiment de magie al "iluzionistului" John Fowles. Magicianul reprezinta pentru mine una din cele mai frumoase magii ale literaturii moderne. Este o carte care vorbeste despre framantarile interioare ale 'omului universal', reactiile lui si puterea ratiunii in fata unei "altfel" de realitati, conceputa ca supranaturala, si in care are puterea de liber arbitru.

Ideea care mi-a placut cel mai mult in aceasta carte e accea ca omul are libertatea de a-si alege singur destinul. Cred, desigur, ca destinul este presarat si cu situatii, circumstante gandite de divinitate "acolo sus", insa ele nu sunt decat momente cheie lasate in viata, in care omul sa-si aleaga directia. Singurele lucruri asupra carora nu avem control sunt nasterea si moartea noastra sau, in anumite situatii, probleme de sanatate aparute brusc. In rest, actiunile noastre nu sunt decat alegeri continue.

Unul din citatele preferate din Magicianul:" ...misterul are energie. Imprima energie in oricine cauta un raspuns. Daca dezvalui calea catre mister, ceilalti cautatori vor fi lipsiti de.... o importanta sursa de energie."

Ce am mai citit si recomand:
'Spuma zilelor', de Boris Vian [cea mai frumoasa poveste de dragoste suprarealista in care camera se ingusteaza pana la disparitie, soarecii vorbesc, din robinet ies pastravi, iar in plamanul lui Chloe creste un nufar. Daca va place pictura lui Dali, n-are cum sa nu va placa acest stil de roman in care imaginile curg, iar timpul si spatiul sunt abstracte.]
'The Bluest Eye', de Toni Morrison [discriminarea rasiala si perceptia gresita asupra frumusetii o fac pe micuta Pecola, o negresa crescuta intr-o familie dezbinata si saraca, sa isi piarda mintile.]
"Sfaturile unui diavol batran catre unul mai tanar', de C.S.Lewis [cuprinde o serie de scrisori ale unui diavol batran catre unul tanar, in care cel experimentat intr-ale 'manipularii diavolesti', ii da celui novice, tot feluri de sfaturi pentru a iesi invingator din lupta pentru castigarea sufletelor oamenilor.]
'Portretul lui Dorian Gray', de Oscar Wilde [e povestea visului utopic despre o tinerete vesnica, e un roman care vorbeste despre arta si estetica.]
'In Cold Blood', de Truman Capote [inspirata din fapte reale petrecute in America anilor '50, cartea prezinta povestea uciderii unei familii de catre doi criminali, condamnati ulterior la moarte si executati. Sunt descrise vietile celor doi dinaintea comiterii faptei, motivele care au dus la ea, actul uciderii si urmarile lui.]
'Metamorfoza', de Franz Kafka [povestea unui tip a carui viata se schimba radical intr-o dimineata cand se trezeste transformat intr-un gandac.]

Cum se sfatuiesc diavolii

2009-06-20T20:55:00.011+03:00

Diavolii, acele fiinte spirituale, supranaturale, acei ingeri decazuti sunt intr-o permanenta si ambitioasa lupta de convingere, acaparare, colectionare si distrugere de suflete. Mai mult sau mai putin imaginativ vorbind, ei isi dau sfaturi cum sa actioneze cat mai eficient pentru a intra in posesia sufletelor oamenilor. Cartea lui C.S.Lewis ‘Sfaturile unui diavol batran catre unul mai tanar’, una din cartile mele preferate arata foarte bine acest lucru. Pasajele de mai jos sunt bucati semnificative din carte, care mi-au placut, mai exact parti din scrisorile ticsite cu sfaturi adresate de catre un diavol batran catre unul tanar, neinitiat inca in lupta pentru castigarea sufletelor oamenilor. Cartea e scrisa cu o deosebita finete, cu umor, ironie si abilitate de analiza a profunzimii realitatii spirituale in care traim. O recomand.

Asa gandesc si se sfatuiesc diavolii:

“Oamenii nu pornesc de la acea perceptie clara a Lui, pe care noi , din nefericire nu o putem evita. Ei nu au cunoscut niciodata acea terifianta luminozitate, acel parjol de stralucire care ne afunda viata in durere…. Strategia, deocamdata, e sa ramanem sub acoperire. Faptul ca imaginatia moderna face din “draci” niste figuri mai degraba comice te va ajuta…. Daca insa, te aduni si te intaresti aici si acum, izbutind sa pui mana pe sufletul lui, atunci va fi al tau pentru totdeauna- o cupa proaspata, plina ochi de disperare si de uluita groaza in care iti poti muia buzele ori de cate ori doresti….
Marea arta este sa il faci sa-si verse rautatea in capul vecinilor cu care se intalneste in fiecare zi, iar bunavointa sa si-o risipeasca aiurea, spre regiuni cat mai indepartate, in beneficial unor indivizi pe care nici nu-i cunoaste. Rautatea va deveni astfel cat se poate de reala, pe cand bunavointa se va dilua in imaginar.…
EL vrea ca ei sa invete sa umble singuri, de aceea isi retrage EL mana; ba, e de ajuns ca ei sa vrea cu adevarat sa umble, fiindca EL se multumeste si cu mersul impiedicat. Pericolul pentru noi nu e niciodata mai mare decat atunci cand un om, care facand ochii roata asupra unui univers din care pare sa fi disparut orice urma a prezentei LUI, se intreaba pentru ce a fost uitat, dar dă inca ascultare. …
Nu uita ca LUI chiar ii sunt pe plac taratoarele astea, si ca, in mod absurd, pune mare pret pe statura lor de indivizi. ..Ai face bine sa cauti mereu mijloace prin care pacientul sa abandoneze persoanele, mancarurile sau cartile care ii plac cu adevarat in favoarea persoanelor “bine”, a mancarurilor “potrivite”, a cartilor “importante”. Lasa-l sa faca orice, numai sa nu actioneze. Sa simta cat mai des si sa nu faca nimic – asa ii va trece cheful de actiune pe vecie si, intr-un final, nici sa simta nu va mai fi in stare. …
Tot ce putem face e sa-i incurajam pe oameni sa guste din placerile pe care le-a inventat Dusmanul, dar in momente sau moduri, sau in masuri pe care El le-a interzis. O sete din ce in ce mai mare dupa o placere din ce in ce mai mica: iata formula. E mai sigura si are si stil. Sa-i iei omului si sufletul si sa nu-i dai nimic in schimb.
Sarcina noastra e sa le luam de sub ochi si eternul si prezentul. E mult mai bine sa-i indemni sa traiasca in viitor. Necesitatea biologica face ca toate pasiunile lor sa tinteasca deja in acea directie, asa incat gandul la viitor le hraneste speranta si frica. De asemenea, viitorul le este necunoscut si, prin urmare, determinandu-i sa gandeasca spre inainte, ii facem sa-si umple mintea cu iluzii. Cu siguranta ca si Dusmanul [asa il numesc diavolii pe Dumnezeu] vrea ca oamenii sa se gandeasca la viitor – insa doar atat cat e nevoie pentru a planifica acum actele de dreptate sau de binefacere care le sunt , probabil datoria de a doua zi. Ce nu vrea EL e ca oamenii sa mizeze sufleteste pe viitor, sa tinda catre el si sa i se daruie. Iar noi exact asta vrem. Visul nostru e o natie intreaga care sa goneasca neincetat dupa capatul curcubeului, niciodata onesta, buna sau fericita acum, ci gramadind tot darul real capatat in prezent la fundatia pentru altarul viitorului.
E suficient ca demonstratiile, pamfletele, planurile de bataie, miscarile, cauzele, si cruciadele sa-i devina mai importante decat rugaciunile, slujbele si milostenia, si omul e al nostru - cu cat mai "religios" (in termenii de care ti-am vorbit), cu atat mai definitiv al nostru. Avem din astia cu cazanele pe aici, pe jos."

Citizen Cope - Let the Drummer Kick

2008-03-15T12:50:00.010+02:00

...daca tot imi plac jocurile de cuvinte, iata un video cu mutari de litere si multe "-tion/sion(uri)". Let the drummer kick!...enjoy![super video]

Persistencia de la Memoria

2008-03-16T15:22:00.020+02:00

Ochii se inchid sectionati de lama uitata pe acel damb de nisip unde isi odihnea chipul. In tabloul care i-a devenit adapost i-au ramas doar ochii uscati de vant cu genele si sprancenele arse de un muc de tigara scapat din greseala de un marinar. Ceasul de langa tablou a ramas blocat la ora 6, aceeasi ora ieri, azi si maine. Rama tabloului se topeste la sunetul persistent al ticaitului de ceas care o priveste sinistru cu coada ochiului. Clepsidra i-a ascuns ochii in nisip. Apa de langa stanci sta linistita acum ca pleoapele ei s-au inchis, iar crengile copacilor se curbeaza la fiecare suierat de vant care aduce cu el mii de secunde ce se agata de ramurile uscate si goale ale pomului fara radacini. Din ceas curg minute ce ascund chipuri zambitoare, gene imbibate in lacrimi, cer rosu, sentimente impachetate in purpura regeasca si emotii stropite cu licoarea tineretii vesnice. Pamantul e negru.
.......................................................
"Inteleg acum, e realitatea dincolo de forma si culoare, cea pe care o inteleg asa cum vreau."
Vocile se apropie.
"Offff, nuuuu, n-am nevoie de explicatiile lor."
Un glas feminin si deosebit de cald mi se adreseaza.
-Good afternoon, Miss, welcome to New York’s Museum of Modern Art. We hope you enjoy your tour into de galleries of one of the world’s greatest museums. Let’s start with the first painting, the amazing Salvador Dali’s masterpiece: "Persistencia de la memoria"

Speed Painting

2008-03-21T14:52:00.015+02:00

Produsul final e spectaculos. Arta exista in sine si pentru sine, se stie deja. Talentul o naste si ochii o contempla savurand cu rabdare si incantare fiecare pas care ii creioneaza devenirea. Thom Yorke intr-un speed painting deosebit. Autorul: Nico Di Mattia.

"Photography is a way of feeling..."

2008-06-12T22:24:00.026+03:00

Fotografia, aceasta arta pe care-o iubim, a cunoscut o evolutie incredibila de-a lungul timpului. Am incercat sa prezint sumar aceast progres remarcabil prin cateva poze reprezentative care urmeaza o traiectorie de la prima fotografie intr-un alb-negru neclar cu o expunere de 8 ore si 20 min. pana la fotografiile mileniului 3, imortalizari fidele ale realitatii, surprinse cu talent si cu tehnologii de cel mai inalt nivel, in culori, contraste, umbre si forme surprinzatoare.
Pentru iubitorii de arta si fotografie in mod special. Enjoy!;)

Nicephore Niepce - Vedere de la geam in Le Gras [prima fotografie din istorie, 1826]

Louis Daguerre - Paris, Boulevard du Temple [prima fotografie cu persoane 1838]

James Clerk Maxwell - Tartan Ribbon [prima fotografie color, 1861]

Thomas Anna - Glasgow, Close No.80, High Street [prima fotografie care surprinde saracia umana, 1868]

New York's The Daily Graphic - Steinway Hall [prima fotografie tiparita intr-un ziar, 1873]

Eadweard Muybridge - The Horse in Motion [preludiu cinematografiei, 1878]

Edward Steichen - The Pond Moonlight [un nou progres pentru culoare: autocromia, 1904]

Man Ray - Solarization [diferite experimente in fotografie, dadaismul si suprarealismul, 1929]

Philippe Halsman - Dali Atomicus [1948]

In final, o veverita simpatica [sa-ti lumineze ziua:)]...fotografie din 2007, nu cunosc autorul.

Sursa foto: Google Images

Arta sau nu?...

2008-07-31T00:50:00.008+03:00

Mana foloseste instrumentul si imaginatia pentru a inchega in contururi precise ceva ce in scurt timp se va numi creatie. Problema se pune daca orice creatie este arta. Conform definitiei pe care ne-o da DEX-ul, arta este orice modalitate de exprimare a frumosului, a esteticului. Deci arta trebuie sa reprezinte ceva frumos. Dar cum ramane cu figurina din desenul de mai sus, care ar putea fi simbol al atator opere de arta pe care marturisim ca ”nu le intelegem” si care-si striga disperate dreptul la ’viata’? Cu siguranta nu am vrea s-o vedem intr-o rama deasupra canapelei in camera de zi, asa cum nici un aristocrat spaniol al secolului XVII nu si-ar fi decorat peretii cu picturile lui Dali, ci i-ar fi preferat mai degraba pe Velasquez sau Goya.

Modernul si postmodernul aduc pictura intr-o noua sfera cu noi motive, interpretari si intelesuri. Oricarui om de rand, fie el din generatia contemporana si cu atat mai mult unui clasic, i se poate intampla sa nu gaseasca sens in haosul punctelor si al liniilor care creeaza adesea realitati distorsonate materializate in culori si forme si nu ar ezita sa catalogheze creatia respectiva drept ’urata’. Cat despre aprecierea ei ca arta, probabil ar fi ceva total exclus. Teoretic se spune ca in arta totul este permis, insa nu stiu care ar fi reactia mea si a multora daca ar participa la o expozitie a lucrarilor artistului britanic Damien Hirst. Nu e vorba de pictura aici, ci de o manifestare diferita si extrem de controversata a imaginatiei artistului. Ca exista o estetica a uratului si a frumosului se stie, de unde si ideea ca ce-mi place mie nu trebuie sa-ti placa si tie, adica relativitatea la care se ajunge inevitabil, dar de acolo si pana la acceptarea relativ universala drept arta a lucrarilor realizate din bucati de carne de animal conservate bineinteles in formol cu care socheaza Damien Hirst, ar fi totusi o cale destul de lunga. E creatie, dar e arta? Damien Hirst e un ciudat sau un artist?

M-am legat de el pentru ca numele lui mi-a venit in minte, insa cu siguranta mai sunt multi altii asemenea lui care se manifesta la fel de avangardist si dezinhibat in pop-art, arta minimalista sau in alte forme de manifestare a post-modernismului. Asa cum pictorii si artistii moderni si post-moderni care se bucura de recunoastere unanima in intreaga lume si-au definit stilul propriu prin simboluri, asa incearca si Hirst sa-si transmita viziunea prin bucati de carne aranjate impreuna intr-un ansamblu care nu doar surprinde, ci si epateaza. Pornind simplu de la balerinele gratioase ale lui Degas si formele fara contur ale lui Monet care au impresionat la inceput de secol 20, mozaicurile colorate si minutioase ale lui Klimt, operele ‘ready-made’ ale lui Duchamp, liniile drepte si imaginile cubice ale lui Picasso, amestecurile de culori neintelese ale lui Basquiat, sferele lui Escher, reflectii si oameni cu fete acoperite la Margritte, forme colorate si distorsionate aduse la abstract de catre pictura si sculptura lui Joan Miro si imagini curgatoare in stilul unic al lui Dali, ajungem la creatii percepute de multi drept anomalii, iesiri din tiparul normalului, intr-o societate cu o imaginatie mult peste mediocritate, plictisita de trecut si dornica de noi si noi experimente, descoperiri, senzatii. Cred ca arta nu are nevoie de explicatii si nici finalul ei de logica, dar pana la urma daca lipesc o pisica moarta pe o sticla de geam si ii mai si pictez blana in culori si o expun in fata primariei din Arad, cu precizarea ’creatie proprie’, lumea ma va considera o tanara artista in devenire, asa cum a fost perceput si Hirst cand facea parte din grupul ’Young British Artists’ sau pe fruntea mea ar citi ’scapata de la psihiatrie’?

[photo by deviantart]

Locul unde natura e arta si arta basm

2008-10-07T21:45:00.019+03:00

Pe mine ma atrag ciudateniile si cand ele inseamna arta, cu atat mai mult. Unii oameni s-au nascut cu acel talent care, combinat cu pasiune, face ca imaginatia sa prinda forma si substanta intr-un mod natural, simplu si sublim...e talentul pe care mi l-am dorit dintotdeuna, mai ales ca afinitatile mele spre estetic au existat mereu. As fi vrut sa fiu si eu un Bruno Torfs care a adunat umorul, fantezia, frumusetea, magia intr-un cocktail pe care daca il bei, te trezesti intr-un foisor pe malul lacului, intr-un fel de dumbrava minunata. Acolo, sculpturile care se remarca spectaculos printre frunze si serpuiri de apa, exprima arta dizolvata intr-una din diferitele si numeroasele ei forme de care te bucuri si la care te gandesti cu pretuire si admiratie ca la putinele lucruri frumoase care mai exista si care trebuie pastrate cu grija. Locuitorii din Marysville, Australia, se pot considera fericiti pentru ca isi pot bea cafeaua intr-o padure scoasa din poveste. Arta lui Bruno Torfs e o experienta care ma duce cu gandul la Pan's Labyrinth.....

Photos by: Google Images

Dulcegariile lui Muniz

2008-10-16T13:12:00.013+03:00

In caz ca te intrebi ce alte intrebuintari mai are gelatina, untul de arahide sau siropul de ciocolata in afara de folosirea lor in scop culinar, ai raspunsul mai sus. Acestea nu sunt simple imagini, ci creatii cu gust...bun gust. In viziunea lui Vik Muniz, Mona Lisa e mai dulce ca niciodata, iar paparazzi din sirop de ciocolata din a doua imagine isi regleaza constiincios obiectivele din acelasi lichid delicios cu care ornam prajiturile sau frisca de pe inghetata. Intamplator am vazut si eu o expozitie a artistului brazilian acum ceva vreme intr-un muzeu de arta contemporana din Spania. Arta lui iti face pofta la propriu, e din aia cu efect nu doar de gura-casca, ci si de gura-apa.;))

Hitler, artistul

2009-01-26T16:59:00.005+02:00

Stiati ca Hitler a fost si pictor? Nu cu diploma de absolvent al vreunei academii de arte, ci cu pictura in sange, arta pe care o practica din placere. Probabil cu aceeasi placere isi exercita si cealalta ocupatie a sa, cea de exterminator antisemit. Eu inteleg ca artistii se nasc cu o oarecare doza de nebunie, dar Hitler constituie o raritate patologica ce-l face un obiect de studiu amplu si cu siguranta provocator pentru multi psihologi si psihiatri. Oare cum ar fi fost istoria lumii daca prin mintea lui Hitler ar fi curs idei nobile de arta si frumos, asa cum le-a expus cu talent in picturile sale si nu ideile bolnave pe care le-a scrijelit cu sange pe paginile istoriei prin tot ceea ce a inseamnat nazismul? De remarcat expresivitatea, lumina si culorile vii din picturile sale in contrast izbitor cu nebunia launtrului sau. Puteti sa-i vedeti operele aici.

Dali in reclame

2009-02-03T16:27:00.005+02:00

Philippe Halsman, renumitul fotograf care a realizat o serie de fotografii celebre cu Salvador Dali, inclusiv „Dali Atomicus” l-a intrebat pe acesta intr-un interviu de ce poarta mustata. Cu umor, artistul i-a raspuns: ”In order to pass unobserved.” Evident ca nu a trecut neobservat, ba din contra, se stie ca mustata lui a ramas un element distinctiv si important al imaginii sale. Dali si-a pus mustata in valoare, la fel si spiritul de artist si a aparut in diferite reclame ale vremii promovand produse precum ciocolata, medicamente si vin. Preferata mea e cea cu Alka-Seltzer.

Pepeni verzi ciopliti cu maiestrie

2009-02-24T22:28:00.011+02:00

Daca esti artist te uiti altfel la un pepene verde. Creatie prezentata in 2008 la festivalul Melounovy din Cehia. Violoncelul asta mi-a placut cel mai mult. Daca te nimeresti in Praga intre 31 iulie si 1 august ai ocazia sa admiri editia din acest an a festivalului de sculpturi in pepeni verzi. Pacat ca astfel de lucrari nu se pot pastra prea mult timp si cand te gandesti cat s-au chinuit...pfff...

Iman Maleki-geniu al Realismului

2009-03-25T11:53:00.012+02:00

Nu, nu sunt fotografii, cum ar putea parea, ci sunt picturile celui mai mare pictor realist iranian, Iman Maleki. Personal, imi plac foarte foarte mult. Iata ca dincolo de arme, violenta, extremism si discriminare, Iranul imbogateste arta cu altfel de realitati, din alea care impresioneaza prin estetic static si calm. Galerie de picturi aici.

Falling up

2009-04-27T16:35:00.008+03:00

Uite o chestie interesanta pe care am aflat-o azi.

Vrei sa plutesti? Nu cu gandul in timp ce citesti sau ti se spune o poveste, ci cu trupul, si nu in spatiu, ci pe Pamant. Atunci roaga-te sa castigi la loterie. De ce? Vezi mai jos.

Poza de mai sus nu reprezinta un efect special din vreun film science fiction, ci o modalitate de sfidare a gravitatiei adusa in practica de catre arhitectul olandez Janjaap Ruijssenaars. Provocat de ideea de infruntare a puterii gravitatiei, acesta proiecteaza primul pat magnetic plutitor din lume pe care il prezinta la Millionaire Fair in Belgia in iunie 2006. Acesta leviteaza pe baza puterii de respingere pe care o dau polii opusi ai magnetilor asezati in interiorul patului si sub podea. Patul se afla la o distanta de 40 cm de podea. Plutirea in lumea viselor este posibila la propriu, practic, inca de acum 3 ani, insa doar pentru cei care isi permit sa dea peste 1 milion de euro pentru achizitionarea acestui pat, numit sugestiv de catre arhitectul sau, ”Falling up”. Cu ce ramanem noi din toata treaba asta? Nu stiu. Eu raman doar cu respectul si admiratia pentru inca un superprodus al superstiintei din acest supermileniu, asta in conditiile in care 80% din populatia Terrei [sau poate mai mult] nu prea poate face altceva decat sa se superminuneze cand vine vorba de superinventii de genul.

Sursa info aici si aici.

Limonada verde si pop art

2009-06-01T18:14:00.012+03:00

Drinking the aliens' drink. Nu, glumesc. Nu e nici macar ambrozia zeilor. E doar o limonada verde pe care am savurat-o la "Street Delivery" in Timisoara cu multa sete si placere, cu si mai mult zahar si Gabi, cu Viviana si Marius. La "Street Delivery" arta si pomii ies de sub pavele, iar peretii cladirilor se picteaza singuri. Apropo de arta, Marius face niste poze foarte frumoase. Ultimele reusite sunt aceste colaje care mi se par ca aduc a pop-art.