Romantism ratat

La prima vedere totul pare perfect: locatia, persoana, atmosfera, muzica. Ceea ce urmeaza, insa, vedeti si voi...;)



Deci, asa NU, baieti!!:))

Eh Tu...

"I am my beloved, and my beloved is me." [Song of Solomon]

"Love is anterior to Life/Posterior to Death/Initial of Creation..." [Emily Dickinson]

Felie de viata in ritm spaniol

Vorbeam cu cineva de Galicia zilele astea si mi s-a facut un dor imens de Spania, mai exact de acel an nebun de studentie din La Coruna, acolo printre studenti veseli de peste tot din Europa a caror singur scop in viata era sa o traiasca la maxim, acolo unde oceanul era dement cand incepeau furtunile si superb cand razele soarelui ii acopereau plajele. E orasul in care a aparut Zara, Bershka, Mango si multe alte brand-uri de genul, e locul perfect pentru o partida de fotbal intre Deportivo si Real, acolo la 100 de metri de plaja. Mi-e dor de natura aceea unica pe care n-am vazut-o mai frumoasa si mai verde nicaieri altundeva decat pe coasta de vest si de acel apus de soare din Atlantic, de pe acea bucata de stanca dintr-un "fin del mundo" la maxim de vestic si de frumos. Mi-e dor de carnavale, zile libere de fiesta, de profesori, colegi, tapas, fructe de mare, petreceri, plaja, scoici, stelele de mare pe care le admiram si chinuiam uneori cand veneam de la scoala, strazile zgomotoase, Los Rosales, acel centru comercial nu departe de casa de unde faceam cumparaturile, de ziua in care am implinit 20 de ani si afara erau 16 grade in noiembrie, de cina francezilor cand am mancat banana invelita in sunca si sos de cascaval, de autobuzele rosii si aglomerate pe care scria mare "Universidad" si de momentele in care imi sunam parintii cu cartele de 5 euro de la telefoanele publice de pe Calle Barcelona. Uneori mi se face dor de acele vremuri in care eram doar eu, oceanul si viata inainte, libera cum nu mai fusesem pana atunci.



Si daca tot sunt melancolica, uite doua melodii faine de dragoste in spaniola pe care le dedic lui Gabi care este pe tren acum, in drum spre mine si care probabil le va asculta maine dimineata.

Si toamna e frumoasa:)

Toamna nu s-a numarat niciodata printre anotimpurile mele favorite, desi s-a nimerit sa ma nasc in perioada aceasta a anului. Mereu asociam toamna cu ploaie, frig, depresie, amorteala, lipsa de chef, inceperea scolii si o uram pentru ca imi fura vara. Nu ca n-ar fi asa, de obicei, insa anul acesta, toamna are altfel de obiceiuri si imi place. Soarele inca straluceste, eu inca port tricou la amiaza, ploile nu vin si ieri am petrecut cea mai frumoasa dimineata de toamna din viata mea. Nu sunt prea multe lucrurile care merita sa le tin in amintire o eternitate, dar dimineata de ieri din parcul central din Timisoara este unul din aceste lucruri. Cromatica frunzelor, in combinatie cu razele soarelui a fost poate cel mai frumos joc de culori pe care l-am vazut vreodata in natura. Nu e prima data cand pasesc intr-un parc, toamna, dar ieri a fost special, am simtit o natura calda, linistita si cred ca daca ar fi avut gura, cu siguranta as fi vazut-o zambind...Prin urmare vreau sa multumesc sindicatelor ca au intrat in greva si ca am avut o zi LIBERA superba, cu o dimineata de toamna magnifica care face toti banii pe care i-am pierdut ieri din cauza grevei...si mai mult.;))