Simfonie dulce amara

Pentru ca Gabi bate azi 25-ul, adica un sfert de secol de viata, un dar de la Dumnezeu, ii urez pentru a nu stiu cata oara azi, de data aceasta pe blog un mare LA MULTI ANI! Sa fie ani multi si frumosi, bogati si sanatosi, sa fie fericire, sa fie bani ca sa ii/ ne intretina fericirea. Ii mai doresc sa calatoreasca, sa scrie, sa ramana asa cum il stiu si il stiti, adica mereu vorbaret si mereu pus pe glume, mereu sufletul petrecerilor si al evenimentelor, mereu popular, sa fie acelasi manager si organizator desavarsit, acelasi baiat sexy, cel mai sexy din grup, asa cum il considera Ciubotaru, sa ramana pliiiiin de energie ca sa dea si la altii atunci cand rezervorul lor se goleste, sa fie la fel de carismatic si vesel, la fel de frumos si destept, la fel de sensibil si iubitor, sa fie tanar, mereu tanar, eu zic sa fie un tanar matur si intelept. Te iubesc GM!!

Reamonn - Million Miles
Asculta mai multe audio Muzica

photo by V

Azi m-am intors din Bucuresti, acel Bucuresti despre care nu stiam mai nimic pana acum 2 ani, despre care nici nu vroiam sa stiu, dar pe care am inceput sa-l descopar treptat, mai intai prin oameni, mai apoi prin locuri si de fiecare data altfel. Niciodata n-am stat mai mult de o saptamana, ca acum, suficient sa observ, sa analizez, sa ma bucur de tridimensional in premiera, sa ma oboseasca distantele, sa vad cum e sa alergi dupa un tramvai, autobuz sau metrou, lucru pe care nu-l fac niciodata in Arad, sa imi dau seama ca eu de fapt nu merg atat de repede pe jos precum credeam pentru ca Bucurestiul, cu tot tumultul lui, e cel ce ma impinge de la spate si ma face sa ma adaptez ritmului sau, suficient ca sa vad cum e sa petreci o dimineata racoroasa pe terasa unei cafenele undeva intr-un loc placut si retras sau cum e sa te plimbi in fiecare dimineata cu Gabi prin Cismigiu in drum spre birou. Cu alte cuvinte, am inceput sa diger orasul asta cu mastile lui frumoase si urate, am inceput sa-l plac, dar si sa-l urasc pentru mult prea generoasa toleranta pe care o arata fata de toti necivilizatii care-si infig coltii in el si-l altereaza. Mi-au placut mult serile petrecute cu Gabi in curtea lui cu iarba si flori si in frumoasele piete din centru. Am invatat ca Bucurestiul devine superb doar atunci cand ai cine sa-l faca superb pentru tine.



Am ajuns in Arad cu o ora si jumatate intarziere, lucru oarecum normal (dar neplacut) la trenurile care strabat distante astronomice ca cea dintre Arad si Bucuresti. Daca in drum spre capitala am avut norocul sa dau peste un domn cu laptop si cu multe filme, azi am avut parte de o calatorie mult mai obositoare si mai neobisnuita. Nu te nimeresti in fiecare zi in tren, 10 ore, cu suporteri de fotbal unguri veniti de la un meci cu Steaua pe care tocmai l-au pierdut. In situatii de genul, lucrurile pot sa devina, daca nu periculoase in conditiile in care mascatii si politistii de pe peroane si din vagoane au tinut totul sub control, atunci macar pot sa te scoata cateva momente din plictiseala calatoriei. Ideea e ca nebunii astia, ca de altfel toti microbistii fanatici, indiferent de nationalitate, au inceput sa faca show in garile unde oprea trenul, mai ales daca erau provocati. Stateau atarnati ca mustele in mijlocul caniculei pe geamurile vagoanelor sau al culoarelor si scoteau racnete si vorbe doar de ei intelese. In Alba Iulia s-au dat jos din tren si erau gata sa se ia la bataie cu suporterii romani de pe peron, de altfel au si aruncat cu petarde, cutii de bere, sticle si ce-au mai gasit. Acest lucru s-a repetat si in statiile din Simeria, Deva si Arad. Probabil ca niciodata n-am vazut atatia politisti si atatea trupe speciale de interventie cate am vazut azi. Le-am facut si poze, am pus si de pe drum.

Cand stii ca sunt mai putin de 48 de ore pana cand vei fi cu baiatul pe care-l iubesti cel mai mult pe lumea asta parca viata prinde viata si parca totul in jur se sterge si ramaneti voi. El stie sa faca garile frumoase si cand te strange in brate te lipeste direct de inima. Lucrul pe care il ador cand cobor din tren este ca nu trebuie sa-l caut mult prin multime pentru ca privirea lui e mereu deasupra tuturor si ne gasim foarte usor, iar cand o facem parca pamantul inghite gara cu tot cu trenuri, peroane, oameni si forfota, iar emotia si fericirea radiaza cu aceeasi intensitate ca la inceput si ca intotdeuna. This is definitely something to look forward to.

Cu siguranta, Shakira era mult mai faina pe vremea cand melodiile ei aveau influente rock. Parca se si imbraca mai fain, stilul de rocker-iţă o prindea cel mai bine. Parca si versurile aveau mult mai multa consistenta. De dragul vremurilor trecute, iata o melodie pe care am indragit-o si inca o indragesc mult pentru ca exprima simplu, dar frumos ceea ce-mi doresc atunci cand lucrurile din jur o iau razna. E ok: Sa dispara toate canalele de stiri si apusurile de soare, sa se termine filmele de actiune, sa se distruga toate placerile din lume, sa se scrie azi un ultim cantec, sa dispara toti vecinii, sa se termine cuvintele de pe buze, sa fie poluata toata apa de pe planeta, sa se dea batuti toti filantropii si toti inteleptii, sa moara azi chiar si ultimul poet, DAR sa ramai tu si sarutul pe care-l inventezi in fiecare zi...

Andreas Johnson - Still my world
Asculta mai multe audio Muzica »

Uneori pleaca inaintea mea, alteori il astept, sau pleaca dupa mine. Dupa mine, dar in directie opusa. Cel mai greu e cand pleaca inaintea mea. Trenul este un lucru absolut necesar fara de care distantele ar fi de necucerit, iar zilele, la fel ca noptile, ar fi negre si grele pentru ca n-am mai stii de imbratisarile acelea pe care le inghetam in rame la mare sau in alte colturi de tara. Gara e locul care-ti scormoneste-n simturi, lasand in urma, dupa caz sau dupa directia in care merge trenul, un gol rece si trist sau o umplere cu stari de exaltare nascute din dor si fericire, stari a caror intensitate e mare si a caror volum incape cu greu chiar si in cuvintele ce le definesc. Trenurile sunt murdare si zgomotoase, dar ajungi sa le iubesti atunci cand stii ca te apropie de acel capat de tara in care se afla el. Si uite-asa povestea se rescrie mai frumos si mai intens ca niciodata in jurul acelorasi personaje...