Se afișează postările cu eticheta Arta si Literatura. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Arta si Literatura. Afișați toate postările

Printre carti si arta

Posted: septembrie 06, 2010 by Lavinia in Etichete:
0

Idealul existentei urbane: viata printre carti si arta intr-o mansarda futurista din inima New York-ului.

"Designul mansardei din Greenwich Village, Manhattan, realizat de cei de la UNStudio, exploreaza interactiunea dintre o galerie si spatiul destinat locuirii. Peretii principali ai mansardei plutesc in interiorul spatiului si, impreuna cu plafoanele articulate, creeaza niste conditii hibride, in care zonele de expozitie se contopesc cu cele de locuit..." Continuarea articolului si alte imagini aici.


Epilog Festivalul de Teatru Underground Arad

Posted: mai 22, 2010 by Lavinia in Etichete:
6

Desi Festivalul de Teatru Underground din Arad, organizat anul acesta in perioada 10-20 mai e deja la a 8-a editie, fiind cel mai important eveniment cultural al primaverii din vestul tarii, pentru mine a fost prima editie la care am participat. Daca oricum tara se duce de rapa si nu prea mai este de munca, macar la teatru sa mearga lumea, acolo unde orice gand negativ e anihilat, iar mintea si ochii sunt captivati in totalitate de scena, lumini si muzica. Din pacate nu am reusit sa ajung la toate spectacolele, ele fiind in numar de 34, dar am mers la suficiente ca sa pot sa-mi formez o parere si sa scriu un articol cu o baza, zic eu, suficient de solida ca sa poata sustine o apreciere personala.

Ce ma fascineaza cel mai mult la aceasta arta este ca, desi a cunoscut numeroase schimbari de-a lungul timpului, a ramas si va ramane un izvor nesecat de imaginatie adus pe scena intr-un mod mereu inovator si original, iar teatrul contemporan in mod special e lider absolut in inovatie si originalitate. Frumusetea festivalului a fost data de amestecul extrem de reusit de clasic si modern, comedie si drama, dans si grafica, muzica si vizual, abstract si concret, limbaj si gesturi. Un plus de rafinament l-a adus si aerul poliglot al acestui eveniment la care au participat companii de teatru din aproximativ 11 tari, majoritatea din Europa, dar si din America. Gustul adevarat al unei piese de teatru il savurezi pe deplin daca o vizionezi in limba sa originala. In unele cazuri cunostintele lingvistice din liceu s-ar putea dovedi folositoare cand piesa nu are subtitrare si se vorbeste intr-o limba, fie invatata candva la scoala, fie una pe care o intelegi pentru ca e romanica. In alte cazuri se intampla sa rasufli usurat atunci cand pe ecranul din fata citesti in limba ta, insa de asemenea se intampla si sa nimeresti piese la care te astepti sa gasesti o subtitrare undeva in background, dar sa decoperi ca de fapt aceasta nu exista si ca te uiti fara sa intelegi un cuvant, asa cum mi s-a intamplat mie cu o piesa in limba maghiara, foarte bine jucata, de altfel. Locatiile de desfasurare a festivalului au fost si ele in consonanta cu numele de “underground” si, desi nu s-au aflat la propiu sub pamant, au creat atmosfera. Cele mai multe spectacole s-au desfasurat la Teatrul Vechi din Arad, considerat cel mai vechi teatru din tara, locul care mi-a placut cel mai mult, apoi a fost Sala Studio a teatrului mare, Turnul de Apa si Clubul Flex (unde n-am ajuns).

Au fost cateva piese care mi-au placut in mod deosebit si despre ele veti citi in cele ce urmeaza. Cateva din temele acestor piese au fost consumismul exagerat in care se scalda societatea de astazi, idealurile la care viseaza orice tanar, cautarea identitatii, prietenia, dragostea, toate prezentate intr-un mod indraznet in “Troia’s Discount”, prima piesa in limba italiana care a deschis festivalul si care a concluzionat show-ul cu fraza “Iubim doar ceea ce nu putem avea”. Tema comunismului din piesa “Istoria comunismului povestita pentru bolnavii mintal” a fost pusa in scena intr-o maniera haioasa de catre Compania Umbral/Colombes din Franta dupa opera lui Matei Visniec, jurnalist si dramaturg de origine romana exilat in Franta in '87, unul dintre cei mai bine cotati dramaturgi din Europa la ora actuala. Piesa n-are cum sa nu-ti starneasca zambete cand tovarasul Yuri Petrowski, un activist de partid fidel sistemului, ajunge la un sanatoriu unde le povesteste unor bolnavi mintal stimulati prin electro-socuri despre comunism si despre cum “Le grand Stalin nous a fait sortir de la merde”. Amprenta lui Matei Visniec o regasim si in piesa “Femeia ca un camp de lupta sau despre sexul femeii-camp de lupta in razboiul din Bosnia”, o piesa deosebit de profunda cu un dramatism si o intensitate emotionala care m-au impresionat atat de mult incat am decis s-o declar piesa mea preferata din toate cele pe care le-am vazut. Desigur ca si performanta artistica in limba italiana a celor doua actrite fost una de exceptie. Tema centrala a piesei este drama prin care trece o femeie violata in timpul razboiului din Bosnia, razboi care-i concepe in pantec un copil si care lasa in urma gramezi de cadavre. Revolta si ura prind contur in inima acestei femei care ajunge sa-si nege identitatea nationala, respinge orice ajutor american, dar care, in final decide, in mod neasteptat sa pastreze copilul. “Neintelegerea” de Albert Camus, jucata de Companie Teatrulescu din Craiova a fost si ea la inaltime, tema centrala regasita chiar in titlul piesei vorbeste despre o mama care isi ucide fiul dintr-o neintelegere. Coloana sonora a adus un plus spectacolului prin “The Carnival is Over” si “Glory Box”. Zambetele, chiar hohotele de ras au venit odata cu “Orizont pe verticala”, “Diabolus ex Machina” si “Fantasmagorie”. Un alt spectacol care merita mentionat este “Human document” producatie Psychological Art Circus din Londra, o acrobatie riscanta dar executata perfect, in aer, la cativa metri de sol, un joc impresionant de adrenalina pe un trapez legat cu sfori de tavanul Turnului de Apa, o “oala” (bazin) devenita sala de spectacole. Vreau sa inchei cu “50/50”, un spectacol de dans al unei trupe de baieti din America Latina si Germania care a stiut sa danseze intr-un sincron admirabil pe melodii pe care in mod normal n-ai zice ca poate sa danseze cineva si anume “No Surprises” (Radiohead) si “Sleep” (Azur Ray).

Eu propun un toast pentru acest festival care a reusit sa-mi pompeze arta in vene intr-un ritm alert in ultimele doua saptamani si sa-mi sopteasca la ureche ca merita sa ies din casa in fiecare seara indiferent de vreme si toane.

Heart vs. Reason

Posted: aprilie 23, 2010 by Lavinia in Etichete:
0

PARÁBOLAS, de Antonio Machado

In spaniola:

Dice la razón: Busquemos
la verdad.
Y el corazón: Vanidad.
La verdad ya la tenemos.
La razón: ¡Ay, quién alcanza
la verdad!
El corazón: Vanidad.
La verdad es la esperanza.
Dice la razón: Tú mientes.
Y contesta el corazón:
Quien miente eres tú, razón,
que dices lo que no sientes.
La razón: Jamás podremos
entendernos, corazón.
El corazón: Lo veremos.

In engleza:

VII

Reason says: Let’s search for
the truth.
And the heart: Vanity.
We already have the truth.
Reason: Alas, who can ever find
the truth!
The heart: Vanity.
Truth is hope.
Reason says: You’re lying.
And the heart answers:
It’s you who are lying, reason,
because you say what you don’t feel.
Reason: We will never be able
to understand each other, heart.
The heart: We’ll see.

Instantes

Posted: aprilie 22, 2010 by Lavinia in Etichete:
0


Desi “Instantes” este o poezie atribuita lui Jorge Luis Borges, scriitor argentinian, unul dintre cei mai renumiti scriitori ai secolului 20, exista unele controverse in ceea ce priveste autorul real al acestei poezii. Singurul articol cat de cat pertinent pe care l-am gasit pe internet si care furnizeaza explicatii si argumente pro si contra in legatura cu acest subiect este un articol in spaniola, acesta, care, desi amplu si documentat, nu dezleaga misterul acestei poezii, concluzionand ca misterul este superior adevarului. Fie ca e Borges, Nadine Stair sau altcineva autorul lui “Instantes”, acest lucru nu face poezia mai putin frumoasa, ba din contra, cred ca si aceasta aura de mister care o invaluie, ii da un aer aparte si ii face loc in literatura universala alaturi de mii sau sute de mii de alte poezii frumoase, dar controversate cu autor necunoscut, care merita atentie.

Am redescoperit recent aceasta poezie, ea fiind unul din lucrurile frumoase pe care inca mi le aduc aminte din facultate, nestiind atunci treaba cu Borges si controversa. La vremea aceea nu am studiat textul in forma sa originala, ci intr-o forma usor mutilata didactic, ca un posibil slogan al companiei de motociclete Harley Davidson. Poezia vorbeste despre faptul ca viata trebuie traita din plin in fiecare secunda, fara regrete si fara sa pierzi prezentul, trebuie pretuita si folosita pentru a exploata toate lucrurile mari sau marunte pe care crezi ca le-ai regreta la batranete daca nu le-ai face in tinerete, cand anii, cu tot cu vitalitatea si dinamismul lor, sunt inca de partea ta. Pentru ca orice traducere a unui text literar pierde din frumusetea si unicitatea originalului sau, am postat poezia in limba in care a fost scrisa, insa aici o puteti citi si in engleza. Nu stiu daca exista si varianta in romana.

Instantes

de Jorge Luis Borges (?)

Si pudiera vivir nuevamente mi vida,
en la próxima trataría de cometer más errores.
No intentaría ser tan perfecto, me relajaría más.
Sería más tonto de lo que he sido,
de hecho tomaría muy pocas cosas con seriedad.
Sería menos higiénico.
Correría más riesgos,
haría más viajes,
contemplaría más atardeceres,
subiría más montañas, nadaría más ríos.
Iría a más lugares adonde nunca he ido,
comería más helados y menos habas,
tendría más problemas reales y menos imaginarios.

Yo fui una de esas personas que vivió sensata
y prolíficamente cada minuto de su vida;
claro que tuve momentos de alegría.
Pero si pudiera volver atrás trataría
de tener solamente buenos momentos.

Por si no lo saben, de eso está hecha la vida,
sólo de momentos; no te pierdas el ahora.

Yo era uno de esos que nunca
iban a ninguna parte sin un termómetro,
una bolsa de agua caliente,
un paraguas y un paracaídas;
si pudiera volver a vivir, viajaría más liviano.

Si pudiera volver a vivir
comenzaría a andar descalzo a principios
de la primavera
y seguiría descalzo hasta concluir el otoño.
Daría más vueltas en calesita,
contemplaría más amaneceres,
y jugaría con más niños,
si tuviera otra vez vida por delante.

Pero ya ven, tengo 85 años...
y sé que me estoy muriendo.

Omul invizibil

Posted: aprilie 13, 2010 by Lavinia in Etichete:
2


Doua dintre lucrurile care m-au fascinat dintotdeauna, dar care stiu ca nu se pot realiza sunt calatoriile in timp, mai exact teleportarea si puterea de a trece neobservat, de a fi invizibil. De mica mi-am dorit ca puterea mea supranaturala, daca ar fi sa primesc asa ceva vreodata, sa fie una care sa ma faca invizibila. Ma gandesc la locurile pe care le-as putea vedea, la lucrurile la care as avea acces si pe care le-as putea face, dar mai ales afla, ar fi superb.

Desi pare imposibil, exista un om “invizibil” in lume. Se numeste Liu Bolin si este din Beijing, China. Ceea ce-l face "invizibil" este tocmai arta sa pe care o foloseste ca un protest tacit impotriva persecutiei artistilor, lucru pe care l-a resimtit pe propria-i piele cand, in 2005, autoritatile chineze i-au inchis studioul de arta. Pentru ca se simtea inutil si marginalizat de societate, Liu Bolin a decis sa se faca de nevazut, lucru care l-a facut renumit si cat se poate de vizibil in intreaga lume. Trupul artistului este ca o bucata de panza pictata in culorile locului cu care doreste sa se confunde. Calitatea si spectaculozitatea artei sale se datoreaza si asistentilor sai care, la indicatiile artistului, il camufleaza atat de bine in mijlocul lucrurile care il inconjoara incat Liu Bolin aproape ca nu se mai vede. Poti vedea asta aici. Aceasta operatiune poate sa dureze si 10 ore de munca. Mai multe info si poze aici.

De-ale lui Lewis

Posted: februarie 28, 2010 by Lavinia in Etichete: ,
0

Daca tot am sarbatorit dragostea de doua ori luna aceasta, daca tot vine primavara maine si odata cu ea apetitul pentru iubareli si daca tot dragostea e sentimentul cel mai cantat, jelit, devorant, chinuitor, neinteles, cameleonic, mistuitor, extraordinar, frumos, amar sau dulce in functie de vremuri si anotimpuri si daca tot e cel mai mare sentiment, asa cum il descrie Biblia, de ce sa-l tii pentru tine? De ce sa fii zgarcit si sa-l oferi partial si cu masura, fragmentat si pe bucati? Cand poti sa-l dai in intregime, in toata splendoarea lui si sa astepti sa vezi ce se intampla. Bine ca a existat candva un C.S.Lewis, om cu judecata si carisma, exemplar unic din categoria speciilor umane pe cale de disparitie, valoare de care duce lipsa societatea noastra, ca sa ne lase mostenire putin din geniul sau. Unicul Lewis, om intelept care a stiut mereu cum sa spuna lucrurilor pe nume si le-a spus bine, atat de bine incat la 50 si ceva de ani de la moartea sa, cuvintele lui s-au pastrat viabile si puternice pana in zilele noastre si se vor pastra multe zile si secole de-acum inainte. Iata ce ne spune despre dragoste:


“To love at all is to be vulnerable. Love anything, and your heart will certainly be wrung and possibly broken. If you want to make sure of keeping it intact, you must give your heart to no one, not even to an animal. Wrap it carefully round with hobbies and little luxuries; avoid all entanglements; lock it up safe in the casket or coffin of your selfishness. But in that casket- safe, dark, motionless, airless--it will change. It will not be broken; it will become unbreakable, impenetrable, irredeemable.” (C.S.Lewis)

Locul unde visele se contureaza cu pensula

Posted: februarie 22, 2010 by Lavinia in Etichete:
2

Arta urbana, picturile abstracte si grafica vie fac din Hotelul Fox din Copenhaga cel mai avangardist si original hotel din lume. Hotelul este unic pentru cele 61 de camere devenite adevarate opere de arta la care au muncit 21 de artisti cu o imaginatie bogata si un talent pe masura. Partea frumoasa este ca niciuna din aceste camere nu arata la fel, nici macar nu se aseamana, iar cei care au muncit la crearea acestor efecte estetice impresionante, relaxante si placute sunt tineri artisti a caror talent si originalitate sunt promovate astfel. Exprimarea preferintelor in alegerea camerei s-ar dovedi cu siguranta una foarte dificila. Mai multe poze si info aici si aici.

Keep Going

Posted: ianuarie 14, 2010 by Lavinia in Etichete: ,
3

In 2009 National Geographic a organizat concursul de fotografie Energizer Photo Contest, un fel de concurs a celor mai bune fotografii ale anului. Galeria fotografiilor castigatoare e impresionanta, o puteti vedea aici. Din cele 6 categorii participante, finalistul categoriei Inspiration/ Keep Going a castigat marele premiu, fotografia lui fiind desemnata cea mai buna fotografie a anului. Castigatorul, Bernardo Medina, a fost rasplatit cu o calatorie de 10 zile pentru doua persoane in Insulele Galapagos. [super premiu!!!] Acesta si-a descris fotografia astfel: "I was captured by a cry of sadness when taking this photo, but later I realized that the amazing man probably had the heart of a lion...instead of lamenting, he had turned his life into a fight...and he wasn't going to lose it. Every time I look at it I feel a sad happiness."

Indurare aspra

Posted: decembrie 09, 2009 by Lavinia in Etichete:
6


Indurare aspra, in engleza A Severe Mercy, scrisa de autorul american Sheldon Vanauken (1914-1996) este, nu doar una dintre cele mai emotionante povesti de dragoste pe care le-am citit vreodata, dar si “povestea unei aventuri a intelectului”, asa cum o descrie Los Angeles Times. Cartea relateaza intamplari reale din viata sotilor Vanauken si face o incursiune profunda in gandurile, framantarile si sentimentele autorului sau, protagonist al acestei povesti frumoase si triste deopotriva. Indurare aspra ne introduce inca de la inceput in fascinanta lume a elitei intelectuale a societatii britanice de la mijlocul secolului 20, intr-un cerc de profesori universitari la Oxford care devin prieteni si petrec ore intregi schimband opinii despre literatura, religie si viata. Ce m-a atras, poate cel mai mult, la aceasta carte sunt cele 18 scrisori autentice pe care C.S. Lewis (profesor universitar de literatura la Oxford University si scriitor irlandez cunoscut in mod deosebit pentru cartile The Screwtape Letters, The Chronicles of Narnia, The Space Trilogy, Surprised by Joy si altele) le-a trimis lui Sheldon Vanauken de-a lungul celor 12 ani de prietenie sincera si adevarata cu acesta. Desi eram oarecum familiara cu incredibila sa capacitate de analiza a intelectului uman, dar si a diferitelor aspecte ale vietii din scrierile sale, in Indurare aspra l-am descoperit pe C.S. Lewis ca pe un om simplu, asa cum il descrie insusi autorul cartii, un prieten vulnerabil, dar extrem de rational si echilibrat, un om cu sentimente si gandiri profunde, un intelept, un erudit, un prieten si un sot iubitor si devotat, un om deosebit, un crestin autentic. Indurare aspra este povestea de dragoste a sotilor Vanauken, doi sceptici care se convertesc la crestinism datorita lui C.S. Lewis. Pentru ca "stralucitoarea bariera", asa cum isi denumesc cei doi legamantul de fidelitate si dragoste pe care-l apara cu sfintenie impotriva oricui ar avea intentia sa-l rupa, nu devine ceea ce trebuia sa fie intocmai cu dorinta si planul lui Dumnezeu, iar viata lor ia o intorsatura neasteptata si nedorita. Daca prima jumatate a cartii ne descrie o deosebit de frumoasa poveste de dragoste, cea de-a doua parte a ei prezinta agonia pe care o traieste autorul, o agonie curios de similara cu cea pe care ajunge sa o simta aproape simultan si C.S. Lewis. Finalul cartii ni-i prezinta pe cei doi ca pe niste invingatori in fara suferintei pe care au inteles-o si-au acceptat-o cu o intelepciune divina pe care societatea n-ar fi putut s-o inteleaga niciodata, aceeasi intelepciune care il face pe C.S. Lewis sa strige cu putere si speranta pe Strada Mare din Oxford dupa intalnirea cu bunul sau prieten: “Crestinii nu-si spun niciodata Adio!” Indurare aspra poate fi povestea oricui, o poveste despre dragoste si suferinta, viata si moarte, dar mai ales despre timp si eternitate.

Plai multicultural

Posted: septembrie 14, 2009 by Lavinia in Etichete: , , ,
3

Deja Gabi a scris un articol consistent despre zilele 2 si 3 ale Festivalului Plai 2009 din Timisoara asa ca nu voi adauga decat cateva impresii personale. Pentru mine asta a fost a doua editie la care am participat si din nou am avut parte de noutati in ale muzicii contemporane. Muzica a fost pe toate gusturile, de la acorduri de rumba tiganeasca, jazz si muzica georgiana pana la ritmuri africane condimentate cu dansuri energice si antrenante. Daca anul trecut am descoperit ce este, dar mai ales cum suna muzica fado, muzica traditionala portugheaza, cantata intr-un mod impresionant de Mariza, anul acesta am facut cunostinta cu hang-ul, un instrument al secolului XXI inventat acum 8 ani in Elvetia, pentru achizitionarea caruia trebuie sa astepti vreo 2 ani. Combinatia de sunete de clarinet bas, pian, baterie si hang a dat o savoare aparte muzicii jazz pe care trupa austriaca Cristoph Pepe Auer Quartet (preferatii mei) a facut-o sa sune divin. M-a impresionat mult si vocea cantaretei africane, Dobet Gnahore, insa parca ritmurile africane nu m-au prins asa tare de data aceasta si nici rumba tiganeasca spaniola, iar trupa din Georgia mi-a placut cel mai putin, cat despre Horea Crisovan, din pacate n-am ramas sa-l ascult pana la capat, dar ce am auzit mi-a placut. N-am putut sa nu remarc lucrurile comune pe care le-am vazut la toti acesti artisti si anume profesionalismul, pasiunea, dar mai ales talentul lor intr-o muzica ce se vrea "altfel" si mai ales de calitate. In rest, atmosfera a fost placuta si linistita, presarata pe alocuri cu manifestari amuzante ale unora mai mult sau mai putin ametiti de alcool [“assieds-toi ... cuatre!”=)), pentru cei care cunosc], workshop-urile de arta si muzica interesante, iar organizarea jos palaria. Daca toate vor fi bune si frumoase, voi reveni pe (la) Plaiul timisorean si anul viitor si voi sta de la cap la coada, adica 3 zile din 3.

Nota: "Smells Like Teen Spirit" poate sa sune si asa.

[poze facute de Marius]

Cum se sfatuiesc diavolii

Posted: iunie 20, 2009 by Lavinia in Etichete:
0

Diavolii, acele fiinte spirituale, supranaturale, acei ingeri decazuti sunt intr-o permanenta si ambitioasa lupta de convingere, acaparare, colectionare si distrugere de suflete. Mai mult sau mai putin imaginativ vorbind, ei isi dau sfaturi cum sa actioneze cat mai eficient pentru a intra in posesia sufletelor oamenilor. Cartea lui C.S.Lewis ‘Sfaturile unui diavol batran catre unul mai tanar’, una din cartile mele preferate arata foarte bine acest lucru. Pasajele de mai jos sunt bucati semnificative din carte, care mi-au placut, mai exact parti din scrisorile ticsite cu sfaturi adresate de catre un diavol batran catre unul tanar, neinitiat inca in lupta pentru castigarea sufletelor oamenilor. Cartea e scrisa cu o deosebita finete, cu umor, ironie si abilitate de analiza a profunzimii realitatii spirituale in care traim. O recomand.

Asa gandesc si se sfatuiesc diavolii:

“Oamenii nu pornesc de la acea perceptie clara a Lui, pe care noi , din nefericire nu o putem evita. Ei nu au cunoscut niciodata acea terifianta luminozitate, acel parjol de stralucire care ne afunda viata in durere…. Strategia, deocamdata, e sa ramanem sub acoperire. Faptul ca imaginatia moderna face din “draci” niste figuri mai degraba comice te va ajuta…. Daca insa, te aduni si te intaresti aici si acum, izbutind sa pui mana pe sufletul lui, atunci va fi al tau pentru totdeauna- o cupa proaspata, plina ochi de disperare si de uluita groaza in care iti poti muia buzele ori de cate ori doresti….
Marea arta este sa il faci sa-si verse rautatea in capul vecinilor cu care se intalneste in fiecare zi, iar bunavointa sa si-o risipeasca aiurea, spre regiuni cat mai indepartate, in beneficial unor indivizi pe care nici nu-i cunoaste. Rautatea va deveni astfel cat se poate de reala, pe cand bunavointa se va dilua in imaginar.…
EL vrea ca ei sa invete sa umble singuri, de aceea isi retrage EL mana; ba, e de ajuns ca ei sa vrea cu adevarat sa umble, fiindca EL se multumeste si cu mersul impiedicat. Pericolul pentru noi nu e niciodata mai mare decat atunci cand un om, care facand ochii roata asupra unui univers din care pare sa fi disparut orice urma a prezentei LUI, se intreaba pentru ce a fost uitat, dar dă inca ascultare. …
Nu uita ca LUI chiar ii sunt pe plac taratoarele astea, si ca, in mod absurd, pune mare pret pe statura lor de indivizi. ..Ai face bine sa cauti mereu mijloace prin care pacientul sa abandoneze persoanele, mancarurile sau cartile care ii plac cu adevarat in favoarea persoanelor “bine”, a mancarurilor “potrivite”, a cartilor “importante”. Lasa-l sa faca orice, numai sa nu actioneze. Sa simta cat mai des si sa nu faca nimic – asa ii va trece cheful de actiune pe vecie si, intr-un final, nici sa simta nu va mai fi in stare. …
Tot ce putem face e sa-i incurajam pe oameni sa guste din placerile pe care le-a inventat Dusmanul, dar in momente sau moduri, sau in masuri pe care El le-a interzis. O sete din ce in ce mai mare dupa o placere din ce in ce mai mica: iata formula. E mai sigura si are si stil. Sa-i iei omului si sufletul si sa nu-i dai nimic in schimb.
Sarcina noastra e sa le luam de sub ochi si eternul si prezentul. E mult mai bine sa-i indemni sa traiasca in viitor. Necesitatea biologica face ca toate pasiunile lor sa tinteasca deja in acea directie, asa incat gandul la viitor le hraneste speranta si frica. De asemenea, viitorul le este necunoscut si, prin urmare, determinandu-i sa gandeasca spre inainte, ii facem sa-si umple mintea cu iluzii. Cu siguranta ca si Dusmanul [asa il numesc diavolii pe Dumnezeu] vrea ca oamenii sa se gandeasca la viitor – insa doar atat cat e nevoie pentru a planifica acum actele de dreptate sau de binefacere care le sunt , probabil datoria de a doua zi. Ce nu vrea EL e ca oamenii sa mizeze sufleteste pe viitor, sa tinda catre el si sa i se daruie. Iar noi exact asta vrem. Visul nostru e o natie intreaga care sa goneasca neincetat dupa capatul curcubeului, niciodata onesta, buna sau fericita acum, ci gramadind tot darul real capatat in prezent la fundatia pentru altarul viitorului.
E suficient ca demonstratiile, pamfletele, planurile de bataie, miscarile, cauzele, si cruciadele sa-i devina mai importante decat rugaciunile, slujbele si milostenia, si omul e al nostru - cu cat mai "religios" (in termenii de care ti-am vorbit), cu atat mai definitiv al nostru. Avem din astia cu cazanele pe aici, pe jos."

Limonada verde si pop art

Posted: iunie 01, 2009 by Lavinia in Etichete: ,
3


Drinking the aliens' drink. Nu, glumesc. Nu e nici macar ambrozia zeilor. E doar o limonada verde pe care am savurat-o la "Street Delivery" in Timisoara cu multa sete si placere, cu si mai mult zahar si Gabi, cu Viviana si Marius. La "Street Delivery" arta si pomii ies de sub pavele, iar peretii cladirilor se picteaza singuri. Apropo de arta, Marius face niste poze foarte frumoase. Ultimele reusite sunt aceste colaje care mi se par ca aduc a pop-art.

Falling up

Posted: aprilie 27, 2009 by Lavinia in Etichete:
3


Uite o chestie interesanta pe care am aflat-o azi.

Vrei sa plutesti? Nu cu gandul in timp ce citesti sau ti se spune o poveste, ci cu trupul, si nu in spatiu, ci pe Pamant. Atunci roaga-te sa castigi la loterie. De ce? Vezi mai jos.

Poza de mai sus nu reprezinta un efect special din vreun film science fiction, ci o modalitate de sfidare a gravitatiei adusa in practica de catre arhitectul olandez Janjaap Ruijssenaars. Provocat de ideea de infruntare a puterii gravitatiei, acesta proiecteaza primul pat magnetic plutitor din lume pe care il prezinta la Millionaire Fair in Belgia in iunie 2006. Acesta leviteaza pe baza puterii de respingere pe care o dau polii opusi ai magnetilor asezati in interiorul patului si sub podea. Patul se afla la o distanta de 40 cm de podea. Plutirea in lumea viselor este posibila la propriu, practic, inca de acum 3 ani, insa doar pentru cei care isi permit sa dea peste 1 milion de euro pentru achizitionarea acestui pat, numit sugestiv de catre arhitectul sau, ”Falling up”. Cu ce ramanem noi din toata treaba asta? Nu stiu. Eu raman doar cu respectul si admiratia pentru inca un superprodus al superstiintei din acest supermileniu, asta in conditiile in care 80% din populatia Terrei [sau poate mai mult] nu prea poate face altceva decat sa se superminuneze cand vine vorba de superinventii de genul.

Sursa info aici si aici.

Iman Maleki-geniu al Realismului

Posted: martie 25, 2009 by Lavinia in Etichete:
3

Nu, nu sunt fotografii, cum ar putea parea, ci sunt picturile celui mai mare pictor realist iranian, Iman Maleki. Personal, imi plac foarte foarte mult. Iata ca dincolo de arme, violenta, extremism si discriminare, Iranul imbogateste arta cu altfel de realitati, din alea care impresioneaza prin estetic static si calm. Galerie de picturi aici.

Pepeni verzi ciopliti cu maiestrie

Posted: februarie 24, 2009 by Lavinia in Etichete:
2

Daca esti artist te uiti altfel la un pepene verde. Creatie prezentata in 2008 la festivalul Melounovy din Cehia. Violoncelul asta mi-a placut cel mai mult. Daca te nimeresti in Praga intre 31 iulie si 1 august ai ocazia sa admiri editia din acest an a festivalului de sculpturi in pepeni verzi. Pacat ca astfel de lucrari nu se pot pastra prea mult timp si cand te gandesti cat s-au chinuit...pfff...

Dali in reclame

Posted: februarie 03, 2009 by Lavinia in Etichete:
3

Philippe Halsman, renumitul fotograf care a realizat o serie de fotografii celebre cu Salvador Dali, inclusiv „Dali Atomicus” l-a intrebat pe acesta intr-un interviu de ce poarta mustata. Cu umor, artistul i-a raspuns: ”In order to pass unobserved.” Evident ca nu a trecut neobservat, ba din contra, se stie ca mustata lui a ramas un element distinctiv si important al imaginii sale. Dali si-a pus mustata in valoare, la fel si spiritul de artist si a aparut in diferite reclame ale vremii promovand produse precum ciocolata, medicamente si vin. Preferata mea e cea cu Alka-Seltzer.

Hitler, artistul

Posted: ianuarie 26, 2009 by Lavinia in Etichete:
8


Stiati ca Hitler a fost si pictor? Nu cu diploma de absolvent al vreunei academii de arte, ci cu pictura in sange, arta pe care o practica din placere. Probabil cu aceeasi placere isi exercita si cealalta ocupatie a sa, cea de exterminator antisemit. Eu inteleg ca artistii se nasc cu o oarecare doza de nebunie, dar Hitler constituie o raritate patologica ce-l face un obiect de studiu amplu si cu siguranta provocator pentru multi psihologi si psihiatri. Oare cum ar fi fost istoria lumii daca prin mintea lui Hitler ar fi curs idei nobile de arta si frumos, asa cum le-a expus cu talent in picturile sale si nu ideile bolnave pe care le-a scrijelit cu sange pe paginile istoriei prin tot ceea ce a inseamnat nazismul? De remarcat expresivitatea, lumina si culorile vii din picturile sale in contrast izbitor cu nebunia launtrului sau. Puteti sa-i vedeti operele aici.

Dulcegariile lui Muniz

Posted: octombrie 16, 2008 by Lavinia in Etichete:
1


In caz ca te intrebi ce alte intrebuintari mai are gelatina, untul de arahide sau siropul de ciocolata in afara de folosirea lor in scop culinar, ai raspunsul mai sus. Acestea nu sunt simple imagini, ci creatii cu gust...bun gust. In viziunea lui Vik Muniz, Mona Lisa e mai dulce ca niciodata, iar paparazzi din sirop de ciocolata din a doua imagine isi regleaza constiincios obiectivele din acelasi lichid delicios cu care ornam prajiturile sau frisca de pe inghetata. Intamplator am vazut si eu o expozitie a artistului brazilian acum ceva vreme intr-un muzeu de arta contemporana din Spania. Arta lui iti face pofta la propriu, e din aia cu efect nu doar de gura-casca, ci si de gura-apa.;))

Locul unde natura e arta si arta basm

Posted: octombrie 07, 2008 by Lavinia in Etichete:
2

Pe mine ma atrag ciudateniile si cand ele inseamna arta, cu atat mai mult. Unii oameni s-au nascut cu acel talent care, combinat cu pasiune, face ca imaginatia sa prinda forma si substanta intr-un mod natural, simplu si sublim...e talentul pe care mi l-am dorit dintotdeuna, mai ales ca afinitatile mele spre estetic au existat mereu. As fi vrut sa fiu si eu un Bruno Torfs care a adunat umorul, fantezia, frumusetea, magia intr-un cocktail pe care daca il bei, te trezesti intr-un foisor pe malul lacului, intr-un fel de dumbrava minunata. Acolo, sculpturile care se remarca spectaculos printre frunze si serpuiri de apa, exprima arta dizolvata intr-una din diferitele si numeroasele ei forme de care te bucuri si la care te gandesti cu pretuire si admiratie ca la putinele lucruri frumoase care mai exista si care trebuie pastrate cu grija. Locuitorii din Marysville, Australia, se pot considera fericiti pentru ca isi pot bea cafeaua intr-o padure scoasa din poveste. Arta lui Bruno Torfs e o experienta care ma duce cu gandul la Pan's Labyrinth.....


Photos by: Google Images

Arta sau nu?...

Posted: iulie 31, 2008 by Lavinia in Etichete:
5


Mana foloseste instrumentul si imaginatia pentru a inchega in contururi precise ceva ce in scurt timp se va numi creatie. Problema se pune daca orice creatie este arta. Conform definitiei pe care ne-o da DEX-ul, arta este orice modalitate de exprimare a frumosului, a esteticului. Deci arta trebuie sa reprezinte ceva frumos. Dar cum ramane cu figurina din desenul de mai sus, care ar putea fi simbol al atator opere de arta pe care marturisim ca ”nu le intelegem” si care-si striga disperate dreptul la ’viata’? Cu siguranta nu am vrea s-o vedem intr-o rama deasupra canapelei in camera de zi, asa cum nici un aristocrat spaniol al secolului XVII nu si-ar fi decorat peretii cu picturile lui Dali, ci i-ar fi preferat mai degraba pe Velasquez sau Goya.

Modernul si postmodernul aduc pictura intr-o noua sfera cu noi motive, interpretari si intelesuri. Oricarui om de rand, fie el din generatia contemporana si cu atat mai mult unui clasic, i se poate intampla sa nu gaseasca sens in haosul punctelor si al liniilor care creeaza adesea realitati distorsonate materializate in culori si forme si nu ar ezita sa catalogheze creatia respectiva drept ’urata’. Cat despre aprecierea ei ca arta, probabil ar fi ceva total exclus. Teoretic se spune ca in arta totul este permis, insa nu stiu care ar fi reactia mea si a multora daca ar participa la o expozitie a lucrarilor artistului britanic Damien Hirst. Nu e vorba de pictura aici, ci de o manifestare diferita si extrem de controversata a imaginatiei artistului. Ca exista o estetica a uratului si a frumosului se stie, de unde si ideea ca ce-mi place mie nu trebuie sa-ti placa si tie, adica relativitatea la care se ajunge inevitabil, dar de acolo si pana la acceptarea relativ universala drept arta a lucrarilor realizate din bucati de carne de animal conservate bineinteles in formol cu care socheaza Damien Hirst, ar fi totusi o cale destul de lunga. E creatie, dar e arta? Damien Hirst e un ciudat sau un artist?

M-am legat de el pentru ca numele lui mi-a venit in minte, insa cu siguranta mai sunt multi altii asemenea lui care se manifesta la fel de avangardist si dezinhibat in pop-art, arta minimalista sau in alte forme de manifestare a post-modernismului. Asa cum pictorii si artistii moderni si post-moderni care se bucura de recunoastere unanima in intreaga lume si-au definit stilul propriu prin simboluri, asa incearca si Hirst sa-si transmita viziunea prin bucati de carne aranjate impreuna intr-un ansamblu care nu doar surprinde, ci si epateaza. Pornind simplu de la balerinele gratioase ale lui Degas si formele fara contur ale lui Monet care au impresionat la inceput de secol 20, mozaicurile colorate si minutioase ale lui Klimt, operele ‘ready-made’ ale lui Duchamp, liniile drepte si imaginile cubice ale lui Picasso, amestecurile de culori neintelese ale lui Basquiat, sferele lui Escher, reflectii si oameni cu fete acoperite la Margritte, forme colorate si distorsionate aduse la abstract de catre pictura si sculptura lui Joan Miro si imagini curgatoare in stilul unic al lui Dali, ajungem la creatii percepute de multi drept anomalii, iesiri din tiparul normalului, intr-o societate cu o imaginatie mult peste mediocritate, plictisita de trecut si dornica de noi si noi experimente, descoperiri, senzatii. Cred ca arta nu are nevoie de explicatii si nici finalul ei de logica, dar pana la urma daca lipesc o pisica moarta pe o sticla de geam si ii mai si pictez blana in culori si o expun in fata primariei din Arad, cu precizarea ’creatie proprie’, lumea ma va considera o tanara artista in devenire, asa cum a fost perceput si Hirst cand facea parte din grupul ’Young British Artists’ sau pe fruntea mea ar citi ’scapata de la psihiatrie’?

[photo by deviantart]